Da, asta a fost Terom-ul, sau CFS (Combinatul de Fibre Sintetice). O mandrie a industriei iesene inca din 1966 si un excelent loc de practica pentru absolventii de chimie si textile ale facultatilor iesene de profil.
Le multumesc si acum dlor. Valeriu Scutaru (Director General), Vasile Cernescu (lider sindical), Sorin Hagiu (comercial), Constantin Zama (tehnic), Marian Grigoras (juridic) si dnei Rodica Hriscu (economic) pentru sprijinul oferit in scurta perioada in care am raspuns de administrarea procesului de lichidare al Terom SA.
Iata ce scriam aici in 1 August 2007:
” Sunt înştiinţat că AVAS a decis să mă desemneze reprezentantul său în CA al Terom. Greu moment. Încă aveam în minte linşajul mediatic la care fusese supus Mihai Gaspar. Şi la asta se adaugă toate poveştile auzite cu arabi, terorism, luptă sindicală, procurori etc. Cu toate astea am dat răspunsul imediat: “Sunt onorat de încrederea cu care sunt investit”. O asemenea experienţă nu poate fi ratată. Şi apoi trebuia să văd cu ochii mei cât e poveste şi cât e adevăr în ceea ce auzisem despre TEROM.
Un tânăr de 27 de ani era trimis să ajute echipa managerială de la Terom ( una dintre cele mai bune din ultimii 10 ani, cred eu) să gestioneze un final anunţat. La început, mai cu neîncredere, dar mai apoi cu speranţă, echipa ( directori, jurist, lider de sindicat, simpli muncitori ) m-a acceptat. Aveam în faţă o perioadă extrem de dificilă, cu disponibilizare totală şi, paradoxal, cu continuarea activităţii. Aveam de găsit soluţii şi de luat decizii grele pentru ca lichidatorul să poată valorifica cât mai eficient activele. La şedinţele de board din fiecare dimineaţă se vedea în ochii directorilor părerea de rău că s-a ajuns la momentul lichidării. Încerc să-i înţeleg. Unii dintre ei erau aici de o viaţă întreagă.
Dar oare ar fi putut avea Teromul o altă şansă?
În cele ce urmează, voi detalia puţin situaţia Terom din ultimii ani, după care vă voi lăsa pe dvs. să trageţi concluziile.
Multă lume a pariat la începutul anilor `90 că CFS-ul va fi primul colos din clasa sa care va cădea. Era prea mare, cu prea mulţi oameni, o piaţă în scădere sau în pierdere din cauza producătorilor de profil din China şi Turcia, costuri de producţie prea mari, echipamente învechite, sistem de vânzări nepregătit să facă faţă singur economiei de piaţă etc. Şi totuşi nu a picat. Ba din contră, deşi mic, s-a obţinut şi profit. De exemplu în anul fatidic 2002 Teromul a avut totuşi un profit de 9000 RON. Şi apoi a venit decizia neînspirată (sau poate inspirată, dar omul ales greşit ) de a se privatiza.
Uitându-ne peste cifre ai spune că un taifun economic s-a abătut asupra uzinei. În 2003: Pierdere - 5 mil. În 2004: Pierdere - 19 mil. În 2005: Pierdere - 22 mil. În acest an, statul, foarte târziu, prea târziu, a anulat contractul de privatizare. Răul fusese deja făcut. Terom era deja sub sechestre, creditorii băteau la uşă, lichidăţi, ioc, şi salarii de plătit. Îi felicit pe cei care au reuşit să conducă fabrica până în 2007 în condiţiile astea. Şi, în acelaşi timp, mi-e greu să-mi explic cum nu am auzit nicio învinuire pentru dezastrul cauzat. Pentru că nu cred că doar “investitorul” străin este vinovat. El a avut uneltele sale, unelte sănătoase, mioritice, de ale noastre.”
M.
Comment