Marius Sorin DANGA

Azi am avut onorea de a aduce in randul crestinilor pe finuta noastra Iustina. Am avut niste emotii fantastice dar si o sotie curajoasa langa mine careia ii multumesc si pe aceasta cale.

Secventa pe care vreu sa v-o povestesc a fost Dumnezeiasca.

Evident, de vreo 3 saptamani am repetat Crezul de cate ori am avut ocazia. Nu ma puteam face de ras. Astazi vine clipa si preotul intreaba daca il stiu. “Cred ca da”, spun eu curajos. Si la un semn incep. Nu cred ca am mai fost vreodata in viata mea atat de constient ca am o inima in piept. Atat de tare batea.

Recitarea merge bine. Am si intonatie. Iustina doarme in bratele mele si ale Catalinei. Inima-mi bate puternic. Si deodata ma poticnesc la un vers pardalnic. O fractiune de secunda sunt panicat pana cand … Iustina deschide ochii si imi zambeste larg. “Hai nanule ca stii!”, pare a spune. Si, da, stiu,… imi reiau recitarea si o duc cu bine pana la capat. Secventa a durat maxim o secunda … dar ce secunda! Fantastica!

M.
PS: Multumesc lui Claudiu pentru ajutor. Sunt convins ca ii vor iesi minuni din aparatu-i.