Inca imi este greu sa cred ca pedelistii ieseni au putut sa faca o asemenea trasnaie. Pana in ultima clipa am crezut ca doar se alinta. Dar ei chiar au comis-o. I-au oferit candidatului Nichita subiect cat pentru 40 de zile de campanie. Gratis. Nu-i plang de mila si nici nu as vrea sa cred ca acest proiect a fost facut sa pice pentru a avea subiect in camapanie. Ia inchiputi-va cum suna urmatoarele:
1. “Am atras in Iasi vreo 100 de milioane de Euro fonduri nerambursabile. Puteau fi 110 daca domnul profesor tinea cu Iasiul”.
2. “Am demarat un amplu program de amenajare de parcari. Din pacate iesenii din centrul civic al Iasiului au avut ghinionul ca cei de la PDL sa imi refuze solicitarea de a face pe bani nerambursabili 98% o parcare subterana ultramoderna in zona Teatrului National”,
3. “Am inceput reamenejarea spatiilor verzi din Iasi si a centrului civic. Vor arata splendid. Din pacate dl. profesor, aici de fata, si-a rugat colegii sa nu imi dea voie sa amenajez si parcul din fata Teatrului, unica oaza de verdeata pentru cei din zona.”

Prin votul consilierilor PDL de azi s-au rezolvat doua lucruri:
1. Nu vom avea santier in centru.
2. Cineva va avea tema de campanie.

Sad but true!
M

PS. Pentru cei care au avut copilaria sa nascoceasca drept motiv de respingere costul prea mare propus, le reamintesc faptul ca pretul unei investitii este dat de cel rezultat in urma unei achizitii publice unde piata isi spune cuvantul. Pana acolo totul este orientativ / esimativ. Din cunostintele mele deja sunt vreo cateva milioane de Euro economii din achizitiile deja facute pentru celelalte proiecte de pe Polul de Crestere.

Interesanta dezbaterea pornita in mediul online vis-a-vis de parcarea propusa a se face sub parcul de la Teatrul National. Am fost interesat sa gasesc mai degraba argumentele solide impotriva proiectului. Si nu prea le-am vazut. Ii las deoparte pe cei fara 7 ani de acasa care, bine paziti de anonimat, executa punctajul de partid. Creierul lor nu conteaza pentru ca este spalat deja.
Majoritatea argumentelor pe care le putem lua in discutie emana o neincredere fantastica in faptul ca administratia publica ieseana isi poate duce la indeplinire acest obiectiv in termenii si parametrii prezentati. Nu se indoieste nimeni de argumentele logice prezentate de echipa profesorului Visan dar majoritatea se indoiesc de echipa chemata sa duca proiectul la bun sfarsit. Argumentelor precum eternul santier de la Hala Centrala sau din Tatarasi nu prea ai ce sa le raspunzi.

Un lucru este clar: exista o nevoie urgenta pentru reconstructia increderii dintre administratie, la toate nivelele, si societate. Relatia este atat de grav afectata incat cuvintele nu mai pot repara nimic. Este momentul in care faptele trebuie sa vorbesca iesenilor de rand si sa le arata ca cei aflati in fruntea treburilor publice au inteles ca au gresit si sunt dispusi sa se indrepte. Iar oamenii nu cer foarte mult. In principal vor sa nu-si bata nimeni joc de banii lor. Pentru ca, da, aproape totul duce catre bani si folosirea lor. Ori aici reconstructia increderii are o formula magica - transparenta.

Am participat saptamana trecuta la prima parte din Audirea organizata de AOAI pe tema “Mecanisme de sprijinire a firmelor iesene de catre autoritatile publice locale si judetene”. Asa am auzit depozitia dlui.Lucian Grecu care facea trimitere la acest articol din Ziarul Financiar unde se propuneau “5 măsuri necesare pentru ca oamenii să simtă într-adevăr că statul cheltuie 50 mld. euro pe an cu folos.“. La o prima lectura par simple, usor de pus in aplicare si totusi…

Majoritatea covarsitoare a institutiilor publice ezita sa adopte un comportament caracterizat prin transparenta. Nu au site, daca il au este in constructie perpetua, daca nu e in constructie este numai de forma sau publica documentele ascunse dupa multe click-uri. In genere se publica date plecand de la “nevoia” institutiei de a informa (mai mare sau mai mica) si nu de a nevoia cetateanului de a sti. Sau altfel spus: publicam atat cat sa nu ne dea batai de cap.

Cat despre dezbaterea deciziilor inainte de a se lua nici nu mai are rost sa vorbim. Cand la Guvern vezi o apetenta fara margini pentru asumarea de raspundere, o ocolire rusinoasa a dezbaterii parlamentare, ce sa te mai astepti de la restul administratiilor publice? Ori asta reprezinta cea de a doua veriga necesara in reconstructia incredererii: stimularea democratiei participative.. Cetateanul trebuie sa stie ca are garantat dreptul de a-si spune punctul de vedere asupra unui subiect care-l priveste direct si ca acesta este ascultat cu urechi dispuse sa-l inteleaga si sa adapteze, daca e cazul, decizia la acesta. Este de datoria institutiilor decidente sa dezvolte un sistem de dezbateri real, corect si eficient. Cati dintre dvs. ati trimis vreodata un punct de vedere la proiectele de HCL de pe site-ul Primariei Iasi. Putini, foarte putini, probabil. De ce? Nu va intereseaza subiectele dezbatute in CL sau nu aveti …. incredere ca punctul dvs. de vedere conteaza?

Imi doresc sa avem deschiderea sa putem face la Iasi un “Forum Iasienssis”, o entitate independenta, gazduita, de exemplu in Piramida lui Dubet, un loc al dezbaterilor pe unde sa treaca obligatoriu toate proiectele de hotarari si unde ieseanul de rand sa stie ca isi poate prezenta punctul de vedere conform unei proceduri dinainte cunoscute. De aici sa rezulte un raport de dezbatere care sa insoteasca toate proiectele de HCL aflate in mapa consilierilor. Este, deocamdata, un vis.

In spiritul celor de mai sus nu pot decat sa sprijinin Coalitia 52 si pe dna. Mioara Gociu, o inflacarata sustinatoare a implementarii Legii 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica.

M.

Mai intai unul scurt. Cred, după propriile evaluări, ca avem nevoie de o demisie/demitere la vârful Citadin. Operațiunile prilejuite de deszăpezirea este doar vârful aisbergului. Daca se doreste, pot detalia.

Apoi nu pot sa nu ma gândesc cu îngrijorare la povestea drobului e sare bahluian pusa în scena de consilierii locali PDL vis-a-vis de amenajarea parcarii subterane din fata Teatrului National. “Sa nu sapam sa facem parcare ca poate dam de apa, sau vestigii, sau poate cade Teatrul“, “Dar daca tot vreti sa faceti de ce nu faceti in alta parte.“, “Nu stricati parcul” si altele asemenea “fracturi logice sublime”.

Va propun sa luam povestea de la un capat si sa o ducem la celalalt.
Ipotezele problemei noastre sunt urmatoarele:

1. Iasiul are nevoie disperata de locuri de parcare.
2. Bugetul Iasiului nu isi poate permite, deocamdata, investitii de asemenea anvergura.
3. Bugetul alocat Polului de Crestere nu este acoperit in totalitate cu proiecte (datorita economiilor de la achizitii etc.) .
4. O investie privata de o asemenea amploare este putin probabila datorita ROI-ului extrem de neatrativ.
5. Parcul de la Teatrul National va cunoaste o interventie masiva pentru modernizare, care va include inclusiv sapaturi la 2m adandime pentru utilitati. Deci santier va fi.
6. Exista posibilitatea tehnica de a face o parcare subterana sub parc care sa includa inclusiv o subtraversare a strazii Agatha Barsescu astfel incat aceasta din urma sa devina pietonal. Propunerile profesorului Daniel Visan in aceasta privinta sunt relevante.
7. Se pot gasi solutii tehnice pentru orice am gasi dedesubt.
8. Exista posibilitatea de a suplimenta cu lucrarile presupuse de aceasta parcare bugetul proiectului inclus in Polul de Crestere.

Problema: Sa se gaseaca un motiv pentru care nu am face o parcare sub parcul de la Teatrul National!

PS: Nu se accepta răspunsuri de genul: Nu se poate face parcarea atata timp cat nu se poate face cimitirul!

M.

Recitesc de cateva zile  acest mesaj si nu-mi vine sa cred. Venit de la un om caruia in noaptea de 15 iunie 2008, o jumatate din mine i-a tinut pumnii, este, de departe, foarte dezamagitor. Ma dezamageste lipsa de realism, deconectarea de la viata urbei si mai ales staruinta cu care dl. profesor Oprea continua sa creada ca ideile dumnealui, bune ca afirmatii generale, ar putea sa-si gaseasca aplicanti in actualul partid de guvernamant.

Sunt de acord ca Iasiul are nevoie urgent de o viziune indreptata catre creșterea economica. Cum ar trebui sa fie făcuta ea gasiti pe larg in Programul Liberal de Guvernare Locala - “Noua Administratie”, sectiunile Mediul de Afaceri si Turism.

Dar in acelasi timp trebuie sa intelegem ca Iasiul, domnule profesor, nu inseamna numai Primaria Municipiului Iasi.  Iasiul este intreaga cetate, cu primar, prefect, presedinte CJ, parlamentari, directori de deconcentrate. Ori aici gresim cu totii fundamental. Ne bucuram ca o institutie scartaie, plasam public doar in seama ei un anume obiectiv si apoi acuzam cu o frenezie demna de alte cauze.

Spuneam intr-o postare anterioara ca: “Guvernul trebuie sa produca bani….“. Era o aluzie la postarea: “Primaria trebuie sa produca bani …” menita sa arate ca acuzele sunt foarte usor de facut  iar eforturile trebuie sa fie constante si cu angajarea tuturor.

Suntem cu totii de acord ca anul 2012 va trebui sa aduca o schimbare majora de viziune la nivelul intregului aparat administrativ si de reprezentare din Iasi. Avem nevoie ca liberalismul sa fie varful de lance al strategiilor guvernamentale si locale. De aici preocuparea PNL de a negocia in cadrul USL masuri de politica economica si fiscala liberale (vezi, de exemplu, scaderea fiscalitatii) si al PNL Iasi, in particular, de a se asigura ca in mandatul 2012 - 2016 administratia locala si judeteana va accepta modelul liberal de dezvoltare. In acest sens CALIS a demarat deja campania de promovare a masurilor de stimulare a parteneriatului dintre administratia locala si mediul de afaceri. In cadrul audierii publice organizata de AOAI, Romeo a avut o prezentare foarte bine primita. Dupa desemnarea candidatului PNL la presedintia CJ Iasi, si acesta va face acelasi lucru.

Ce ne diferentiaza fundamental, dle. profesor, este ca PNL Iasi respira liberalism, stie ce are de facut si mai ales are cu cine.

M.