Interesanta dezbaterea pornita in mediul online vis-a-vis de parcarea propusa a se face sub parcul de la Teatrul National. Am fost interesat sa gasesc mai degraba argumentele solide impotriva proiectului. Si nu prea le-am vazut. Ii las deoparte pe cei fara 7 ani de acasa care, bine paziti de anonimat, executa punctajul de partid. Creierul lor nu conteaza pentru ca este spalat deja.
Majoritatea argumentelor pe care le putem lua in discutie emana o neincredere fantastica in faptul ca administratia publica ieseana isi poate duce la indeplinire acest obiectiv in termenii si parametrii prezentati. Nu se indoieste nimeni de argumentele logice prezentate de echipa profesorului Visan dar majoritatea se indoiesc de echipa chemata sa duca proiectul la bun sfarsit. Argumentelor precum eternul santier de la Hala Centrala sau din Tatarasi nu prea ai ce sa le raspunzi.

Un lucru este clar: exista o nevoie urgenta pentru reconstructia increderii dintre administratie, la toate nivelele, si societate. Relatia este atat de grav afectata incat cuvintele nu mai pot repara nimic. Este momentul in care faptele trebuie sa vorbesca iesenilor de rand si sa le arata ca cei aflati in fruntea treburilor publice au inteles ca au gresit si sunt dispusi sa se indrepte. Iar oamenii nu cer foarte mult. In principal vor sa nu-si bata nimeni joc de banii lor. Pentru ca, da, aproape totul duce catre bani si folosirea lor. Ori aici reconstructia increderii are o formula magica - transparenta.

Am participat saptamana trecuta la prima parte din Audirea organizata de AOAI pe tema “Mecanisme de sprijinire a firmelor iesene de catre autoritatile publice locale si judetene”. Asa am auzit depozitia dlui.Lucian Grecu care facea trimitere la acest articol din Ziarul Financiar unde se propuneau “5 măsuri necesare pentru ca oamenii să simtă într-adevăr că statul cheltuie 50 mld. euro pe an cu folos.“. La o prima lectura par simple, usor de pus in aplicare si totusi…

Majoritatea covarsitoare a institutiilor publice ezita sa adopte un comportament caracterizat prin transparenta. Nu au site, daca il au este in constructie perpetua, daca nu e in constructie este numai de forma sau publica documentele ascunse dupa multe click-uri. In genere se publica date plecand de la “nevoia” institutiei de a informa (mai mare sau mai mica) si nu de a nevoia cetateanului de a sti. Sau altfel spus: publicam atat cat sa nu ne dea batai de cap.

Cat despre dezbaterea deciziilor inainte de a se lua nici nu mai are rost sa vorbim. Cand la Guvern vezi o apetenta fara margini pentru asumarea de raspundere, o ocolire rusinoasa a dezbaterii parlamentare, ce sa te mai astepti de la restul administratiilor publice? Ori asta reprezinta cea de a doua veriga necesara in reconstructia incredererii: stimularea democratiei participative.. Cetateanul trebuie sa stie ca are garantat dreptul de a-si spune punctul de vedere asupra unui subiect care-l priveste direct si ca acesta este ascultat cu urechi dispuse sa-l inteleaga si sa adapteze, daca e cazul, decizia la acesta. Este de datoria institutiilor decidente sa dezvolte un sistem de dezbateri real, corect si eficient. Cati dintre dvs. ati trimis vreodata un punct de vedere la proiectele de HCL de pe site-ul Primariei Iasi. Putini, foarte putini, probabil. De ce? Nu va intereseaza subiectele dezbatute in CL sau nu aveti …. incredere ca punctul dvs. de vedere conteaza?

Imi doresc sa avem deschiderea sa putem face la Iasi un “Forum Iasienssis”, o entitate independenta, gazduita, de exemplu in Piramida lui Dubet, un loc al dezbaterilor pe unde sa treaca obligatoriu toate proiectele de hotarari si unde ieseanul de rand sa stie ca isi poate prezenta punctul de vedere conform unei proceduri dinainte cunoscute. De aici sa rezulte un raport de dezbatere care sa insoteasca toate proiectele de HCL aflate in mapa consilierilor. Este, deocamdata, un vis.

In spiritul celor de mai sus nu pot decat sa sprijinin Coalitia 52 si pe dna. Mioara Gociu, o inflacarata sustinatoare a implementarii Legii 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica.

M.